Nu militez pentru violenţă. NICIODATĂ.

Cum  adică,  suntem  o  nație  care-și  bate  copiii?! 

Cum  adică,  toate  divorțurile,  toate  eșecurile  înregistrate  de  societatea  noastră  și  de  noi,  personal,  se  datorează  palmelor  răsunător  lipite  de  fundurile  care  au  sărit  gardul  vecinului,  când  mama  spusese  cu  câteva  minute  înainte  ”  să  nu  cumva...”??!! 

Nu  cumva  e  prea  ușor?

Nu  cumva  atârnă  mai  greu,  în  balanța  devenirii  noastre,  alegerile  pe  care  le  facem  singuri,  maturi  fiind,  decât  bobârnacul  încasat  pentru  urletele,  și  țipetele,  și  bătutul  din  picior,  menite  să  ne  aducă  jucăria  dorită?

În  ultimii  douăzeci  de  ani  am  devenit  campioni  la  aruncat  cu  noroi.  Dacă  se  ivește  ocazia,  zvââââr  cu  ditamai  gogoloiul,  care  mai  de  care,  după  putere.

Ne  place  să  ne  aliniem  la  start  cu  cei  mari  şi  puternici,  cei  cu  tricouri  strălucitoare  şi  adidaşi  de  firmă  în  picioarele  bine  antrenate.  Dar  noi  suntem  peticiţi,  desculţi  pe-un  picior  şi  cu  dinţii  din  faţă  lipsă,  trăgând  după  noi  geamantanul  cu  resturi  al  vieţii  de  zi  cu  zi.  Pentru  că  noi  trăim  murind  în  fiecare  zi  de  foame,  de  boală  şi  de  umilinţă.  Pentru  că  noi  trăim  din   resturi.  Din  ceea  ce  rămâne  după  împărţeala  celor  mari.  (  or  fi  luat  prea  multă  bătaie  când  erau  mici,  mai  știi ...). 

http://www.catchy.ro/cum-adica-suntem-o-natie-care-si-bate-copiii/87218