Unsprezece luni,
trei zile şi
douăsprezece ore fix
au trecut de
când a venit
el la noi
în firmă. Dar
cine mai stă
să le numere?!
De tot atâta
timp, eu nu
mai am somn.
S-au dus pe
pustii nopţile în
care dormeam buştean,
cu vise frumoase,
sau chiar fără
vise, s-a topit
şi bucuria cafelei de
dimineaţă de la
birou, cu bârfele
ei mici şi nevinovate, pierdute
şi de negăsit
sunt şi escapadele
de vineri seară,
cu colegii, la
băruleţul din centru.
Pe toate
mi le-a furat
el.
M-am
îndrăgostit nebuneşte şi
iremediabil, din prima
secundă. Culmea este
că nu am
nicio şansă, nici
în viaţa asta,
nici în toate
celelalte viitoare, pentru
că el este
foarte, foarte însurat
cu o foarte,
foarte frumoasă soţie,
de care, se
vede cu ochiul
liber de la
etajul zece al
firmei noastre, este
foarte, foarte îndrăgostit.
Da, dar te
pui cu inima?
Când o apucă
pe ea dorul
şi jalea, nu-i
chip să o
potoleşti. Dar ce n-am
încercat, ce n-am
făcut, cât oi
fi plâns, cât
m-oi fi lamentat,
Dumnezeu cu mila,
dar n-am reuşit
nicicum să mi-l
scot din suflet.
 |
| inima |
Acum, m-am resemnat.
Mă uit, oftez,
sângerez de moarte
pe dinăuntru, iar
pe dinafară îmi
desenez o tentativă
de zâmbet, îmi
dau cu prea
mult parfum, mi-am
scurtat toate fustele
şi mi-am decoltat
toate bluzele şi
mă duc la
el în birou,
în fiecare zi,
pentru „lămuriri” la situaţia urgentă
pe care o am de
făcut.
Ileana,
colega mea de
bancă din liceu
şi prietena mea
cea mai bună,
lucrează la biroul
alăturat şi mă
trage de mânecă
de fiecare dată
când mă vede
că îmi aranjez
şuviţele rebele de
păr:
-
Iar
te duci la
el, zăbăuco? Stai
naiba locului, că
o să arzi
în focul iadului
veşnic, că le
strici casa şi
e păcat, că-s
oameni buni! Ce
ai face dacă
ai fi în
locul nevesti-sii şi
i-ar da târcoale
o descreierată că
tine?
-
Ssst, taci
şi nu mă
mai toca la
cap degeaba! Eşti
conştientă, cred, că
aia nu ar mai apuca
altă zi în
aceeaşi firmă cu
el, nu?
-
Ptiu, diavol
ce eşti! Treaba
ta, să nu
zici că nu
ţi-am spus şi
Ileana, familistă convinsă,
cu un soţ
care adoră aerul
pe care ea
îl respiră şi
cu doi copii
ca nişte păpuşi,
se închină şi
îşi vede mai
departe de treabă.
Nu te pui
cu dragostea omului!
Ce vreau
eu să vă
povestesc este despre
petrecerea de ziua
mea, care a
fost săptămâna trecută.
Nu-i frumos să
întrebaţi o doamnă
câţi ani are,
aşa că nici
nu vă spun,
dar, dacă aveţi
puţintică răbdare, o să aflaţi
cum m-am ales
eu cu poze
romantice, poze în
care obiectul dorului
şi al afecţiunii
mele nesfârşite, adică
EL, mă ţine
în braţe şi
se uită la
mine cu atâta
dragoste, încât îmi
vine să plâng
şi mie, de
bucuroasă ce sunt.
Am dat
sfoară în birou de
superpetrecerea mea, la
barul la care
obişnuiam să mergem
cu toţii. Şi
am întrebat în
dreapta şi în
stânga de niscaiva
profesionişti ai fotografiatului, cu
gândul să obţin,
în limite legale,
evident, şi cu
acordul tuturor persoanelor
implicate, nişte superpoze
cu el şi
cu mine.
Salvarea a
venit tot de
la Ileana, care
n-a bănuit nici atunci şi
nici acum, planul
meu.
-
Tu
doar te prefaci
sau chiar n-ai
auzit de fotodivertisment?
-
Păi,
te mint eu
pe tine? Ce
este şi cu ce se
mănâncă asta?
-
Se foloseşte
un display alb
mare, cu touch
screen, conectat la
un aparat foto
şi o imprimantă.
Am văzut şi
probat asta Crăciunul
trecut, la firma
la care lucrează
bărbatu-meu. Se fac fotografii
obişnuite (10 – 15 cm), care
se pot imprima
direct sau se
pot trimite pe
Facebook sau e-mail
în timpul petrecerii,
sau chiar fotografii
magnetice, dacă vrei.
Se manevrează uşor,
ca telefonul mobil
şi se pot
fotografia chiar 40
de persoane odată.
Cel mai interesant
este că se
pot adăuga, în
poză, obiecte vesele,
în funcţie de
tematica aleasă de
tine, sau te
poţi fotografia pe
un fundal verde
şi apoi pozele
vor fi plasate
imediat pe un
peisaj ales dinainte
sau chiar
creat cu ocazia
evenimentului.
Mi s-a aprins
ideea instantaneu. Ocazia
perfectă pentru sufleţelul
meu ce tânjeşte
de atâta timp
după îmbrăţişările lui.
Măcar virtuale, ce
naiba!
Am luat
legătura cu cei de la PartySnap şi
le-am explicat ceea
ce vreau.
Am setat
patru peisaje superbe,
care vor fi
folosite, la cerere,
de către invitaţii
mei. Pe lângă
astea, a mai
fost setat un
peisaj super – supra –
sensibilizant pe care
a fost plasat
dinainte chipul meu,
urmând ca fiecare
dintre invitați în
parte să facă,
la un moment
dat, o poză,
spre a fi
plasată pe același
fundal. Adică, eu
cu fiecare dintre
ei.
Petrecerea a
fost una de
pomină, ce să
vă mai spun! Dacă nu
mă credeţi, intraţi
pe Facebook, că
e plin de
poze care mai
de care mai
trăznite: cu pălării,
cu tatuaje înfiorătoare
sau amuzante, cu colegele mele
în rochii de
seară, căţărate pe
Everest, cu băieţii
atârnaţi de catargul
unei corăbii de
piraţi, cu căpitanul
lor fioros, beneficiind
de capul meu,
se-nţelege de la
sine, nu?
Şi când
ultimul invitat şi-a
luat rămas - bun şi
a închis uşa în urma
lui, am răsuflat
uşurată şi am purces să
verific dacă mi-a
ieșit planul. Brici a
mers, nu alta!
Uite, aici Ileana
râde cu gura
până la urechi
de privirea mea
languroasă, în astalaltă,
mă uit cu
jind la șeful
care se încruntă,
dincoace contabila îmi pune coarne
pe aceeași privire
pe care am
afișat-o și cu
Mariana de la Administrativ, și
cu Adriana de la secretariat,
și cu Nelu
de la magazie.
Și, bonus: obiectul
afecțiunii mele mute,
într-o fotografie numai
și numai cu
mine, într-un decor
de vis.
 |
| foto arhiva personală |
Ce, nu sunteți
de acord? Treaba
voastră! Poftiţi pe la mine,
că mi-e plină
casa de asemenea
fotografii, şi obişnuite
şi magnetice, şi
pe uşa de
la frigider, şi
pe oglinda de
la baie, şi
pe noptiera din
dormitor. Parola de
la contul meu
de e-mail nu
v-o dau, nu mă mai rugaţi degeaba,
că pozele de
acolo le păstrez
pentru când se
vor uza cele
din casă, sau
până când mi
se acreşte mie
de atâtea drăgălăşenii
şi atâta iubire
împrăştiată în toată
casa.
Doar ştiţi
că de la
dragoste împărtăşită ţi
se poate apleca,
nu?
Articol scris
pentru SuperBlog 2016,
proba sponsorizată de
PartySnap!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu