Pot să fac
o mulțime de
lucruri.
Pot să
citesc, să scriu,
să râd și
să plâng în
același timp, pot
să iubesc florile
și să fiu
egoistă, păstrându-le numai
pentru mine.
Pot să
zâmbesc și să
spun mulțumesc pentru orice,
oricând și oricui.
Pot să
mă supăr pe
copiii mei și
pe cei de
la școală, pot să-i cert tare și
să-i iubesc și
mai tare, până
la capătul vieții
și dincolo de ea.
Pot să
duc dorul pentru
omul meu, iar
atunci când aproape
că mă doboară,
pot să-l sun
și să mă
scald toată, așa
mare cum sunt,
în glasul lui.
Pot să
mănânc tort cu
cremă de zahăr
ars, chiar dacă
s-a împrăștiat în toată
bucătăria atunci când
am vrut să-l
răstorn pe platou.
Sau pot să
plâng lângă el
de ciudă și
de poftă.
Pot să
cânt, chiar dacă trebuie să
baricadez ușa de
la intrare, în speranța
că n-o vor dovedi
vecinii îngroziți. Sau pot să împușc
toate păsările cântătoare
și toate trilurile
din lume.
Pot să
cumpăr o carte
și s-o citesc.
Sau pot să o țin
lângă mine doar,
să o mângâi
și să o
anticipez.
Pot să
am răbdare. Pot
să fiu cetățeanul
român model, cel
care stă ore
în șir la
coadă fără să
crâcnească, cu un
scaun la îndemână
și cu o
carte în poșetă.
Sau pot să
înjur pe facebook nepăsarea
lor și nerăbdarea
mea.
Pot să iubesc
ploaia și să-i
dezmierd picăturile. Sau
pot să tun
și să fulger
și pe vreme
bună.
Pot să lupt
și pot să
renunț.
Pot să
felicit și pot
să scrâșnesc din
măsele.
Pot să
visez și să
inventez vise.
Pot ... dar le-aș
da pe toate ca să
mai fiu copil.
Doar o vacanță
de vară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu