vineri, 2 iunie 2017

pot ...

             Pot  să  fac  o  mulțime  de  lucruri.

            Pot  să  citesc,  să  scriu,  să  râd  și  să  plâng  în  același  timp,  pot  să  iubesc  florile  și  să  fiu  egoistă,  păstrându-le   numai  pentru  mine.

            Pot  să  zâmbesc  și  să  spun  mulțumesc  pentru  orice,  oricând   și  oricui. 

            Pot  să  mă  supăr  pe  copiii  mei  și  pe  cei  de  la  școală,  pot  să-i  cert  tare  și  să-i  iubesc  și  mai  tare,  până  la  capătul  vieții  și  dincolo  de  ea.

            Pot  să  duc  dorul  pentru  omul  meu,  iar  atunci  când  aproape  că  mă  doboară,  pot  să-l  sun  și  să  mă  scald  toată,  așa  mare  cum  sunt,  în  glasul  lui.

            Pot  să  mănânc  tort  cu  cremă  de  zahăr  ars,  chiar  dacă  s-a împrăștiat  în  toată  bucătăria  atunci  când  am  vrut  să-l  răstorn  pe  platou.  Sau  pot  să  plâng  lângă  el  de  ciudă  și  de  poftă.

            Pot  să  cânt,  chiar  dacă  trebuie să  baricadez  ușa  de  la  intrare, în  speranța  că  n-o  vor dovedi  vecinii îngroziți.  Sau  pot  să  împușc  toate  păsările  cântătoare  și  toate  trilurile  din  lume.

            Pot  să  cumpăr  o  carte  și  s-o  citesc.  Sau  pot  să  o  țin  lângă  mine  doar,  să  o  mângâi  și  să  o  anticipez.

            Pot  să  am  răbdare.  Pot  să  fiu  cetățeanul  român  model,  cel  care  stă  ore  în  șir  la  coadă  fără  să  crâcnească,  cu  un  scaun  la  îndemână  și  cu  o  carte  în  poșetă.  Sau  pot  să  înjur  pe  facebook  nepăsarea  lor  și  nerăbdarea  mea.

             Pot    iubesc  ploaia  și  să-i  dezmierd  picăturile.  Sau  pot    tun  și    fulger  și  pe  vreme  bună.

Pot  să  lupt  și  pot  să  renunț. 

            Pot  să  felicit  și  pot  să  scrâșnesc  din  măsele.

            Pot  să  visez  și  să  inventez  vise.


            Pot  ...  dar  le-aș  da  pe  toate  ca  să  mai  fiu  copil.  
            Doar  o  vacanță  de  vară.    



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu