luni, 16 octombrie 2017

Vorba bine tradusă la locul potrivit

            Vi  s-a  întâmplat  vreodată  să  vă  placă  o  bluză  sau  o  rochie  de  să  vă  sară  inima  din  piept  ori  de  câte  ori  treceați  pe  lângă  vitrina  magazinului  și  să  nu  găsiți  în  ruptul  capului,  dar  în  ruptului  capului  la  propriu,  măsura  potrivită?  Mie,  da.  Și-mi  venea  să  fiu  huligan,  să  dau  cu  pietre  și  să  sfâșii,  pe  principiul  că  dacă  nu-i  a  mea  ...
            Vi  s-a  întâmplat  vreodată  să  vă  grăbiți  în  gând  și   la  vorbă,  dar,  în  așa  hal  să  vă  grăbiți,  că  în  loc   de  cuvinte  normale,  inteligibile,  să  vă  iasă  pe  gură  o  încrengătură  de  silabe  necognoscibile,  capabile  să dea  bătăi  de  cap  superspecialiștilor  în  decriptare  de  la  ...  de  oriunde  ar  fi  ei?  Mie,  da.  Și-mi  venea  să  sap  singură  o  groapă  care  să  mă  înghită  cu  totul,  pe  principiul  struțului,  că-i  mai  sănătos.
            Vi  s-a  întâmplat  vreodată  să  vă  placă  ceva:  o  carte,  o  floare,  un  parfum,  și  să  nu  puteți  avea  lucrul  respectiv,  pentru  că  nu  ați  știut  să  vă  faceți  înțeleși?  Mie,  da.  Și  mi-a  venit  să  plâng  de  neputință,  cu  lacrimi  mari,  negre  ca  deznădejdea  și  cu  suspine  adânci  ca  întunericul.
            Fiecare  lucru  are  măsura  lui.  Fiecare  om  are  măsură  proprie.  Fiecare  vorbă  are  locul  și  timpul  ei.  Azi,  mai  mult  decât  oricând  în  istorie,  oamenii  au  nevoie  să-și  ajusteze  propriile  măsuri  în  funcție  de  nevoile  și  de  specificul  celorlalți.  Azi,  mai  mult  decât  oricând  în  istorie,  oamenii  au  nevoie  să  vorbească  unii  cu  ceilalți  fără  bariere  lingvistice  și  fără  limite  teritoriale.  Sau  măcar  să  încerce.



În  contextul  actual,  a  te  face  cu  adevărat înțeles,  este  o  condiție  esențială  în  drumul  spre  succes.  Tot  mai  mulți  dintre  noi  apelăm  la  traduceri  specializate,  fie  în  interes  personal,  fie  pentru  reușita  unei  tranzacții  sau  obținerea  unui  contract  important  pentru  firma  în  care  lucrăm.  Și  totuși ...


Prima  întrebare:  de  ce,  că  doar  ne  descurcăm  toți  cu  limba  engleză?
Primul  răspuns:  nu-i  chiar  așa.  Omul  potrivit  la  locul  potrivit  sau,  mai  bine  zis,  vorba  bine  tradusă  la  locul  potrivit  te  scutește  de  situații  stânjenitoare,  de  eșec  profesional  sau  chiar  sentimental. 


Cum  ar  fi  să-ți  ceară  partenerul  de  afaceri  o  dare  de  seamă  (account)  și  tu  să-i  faci  o  notă  de  plată  (account)?
Cum  ar  fi  să  ai  o  trimitere  la  medic  pentru  o  luxație  ( wrench),  iar  traducătorul  să-ți  spună  că  ai  nevoie  de  o  cheie  fixă  (wrench)?

Despre  limba  română  se  spune  că  este  grea.  Că  un  cuvânt  nevinovat  poartă  cu  el  cel  puțin  o  conotație  hilară,  ca  să  nu  spun  de-a  dreptul  indecentă.  Și,  oricât  de  mult  ne  iubim  dulcele  nostru  grai,  trebuie  să  recunoaștem  că  așa  este  și,  mai  ales,  că  nu  este  singurul  grai  cu  această  problemă. 
Și  în  limba  engleză,  și  în  limba  germană,  spaniolă,  italiană,  și în  orice  altă  limbă,  există  cuvinte  cu  o  singură  caligrafie  și  cu  o  mie  de  înțelesuri.  Bine,  poate  nu  o  mie,  dar  pe  aproape.
            Cea  mai  mare  firmă  de  traduceri  din  Româniaagenția de traduceri Swiss Solutions  lansează  un  proiect  nou:  o  divizie  dedicată  cursurilor  de  limbi  străine  pentru  firme. 


             
 O   idee  mai  mult  decât  salutară,  pentru  profesionalizarea  cu  adevărat  a  traducerilor,  pentru  personalizarea  fiecărei  pagini  de  traducere, în  așa  fel  încât  clientul    simtă    a  fost  concepută  pentru  el,  pe  înțelesul  și  spre  folosul  său.

Pentru  pregătirea  unor  oameni  capabili  să  mă  ajute  să-mi  cumpăr  o  anume  esență  a  parfumului  preferat,  să-l  ajute  pe  soțul  meu  să  comande  exact  piesa  care-i  trebuie  și  să  o  și  monteze  exact  la  locul  potrivit,  sau  să  mă  ajute  să-mi  îmbunez  șeful  care  tună,  fulgeră  și  trăsnește  de  vreo  două  săptămâni,  pentru  rezilierea  unui  contract  foarte  important.  Din  vina  cui?  Nu  se  știe,  nimeni  nu  recunoaște  că  la  cina  festivă,  soția  partenerului  olandez  a  fost  complimentată  că  mănâncă  întocmai  cât  mătușa  (aunt),  în  loc  de  întocmai  cât  furnica  (ant). 


                       


                          Articol  scris  pentru  SuperBlog  2017!

           
           




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu