duminică, 31 decembrie 2017

La mulți ani!

                Oare  de  ce-mi  plac  mie  drumurile  astea?


                Că  de  mers,  Doamne  iartă-mă,  eu  merg  mai  mult  pe  brânci  decât   în  poziție  bipedă ... nu  mi-am  mai  purtat  pașii  prin  asemenea  splendoare  de  decenii ...


                Oare  de  ce-mi  plac  mie  drumurile  astea?  Poate  pentru  că  ți  se  deschid  ușurel,  ușurel,  în  față,  lăsându-ți  gândurile  să  alerge  nestingherite  prin   toate  cotloanele ...  poate  pentru  că  abia  aici  ești  tu  cu  adevărat,  singur  și  liber  să  strigi,  să  urli,  să  dai  cu  pumnul,  să  ameninți  sau  să  plângi  de  dor ... poate  pentru  că  nu  știi  niciodată  cu  adevărat  ce  se  întâmplă  la  capătul  lor ...  ups,  aici  am  dat-o  în  bară:  vorbesc  prostii,  pentru  că  mie,  mie  mi-a  îmbătrânit  spiritul  și  nu  mai  găsesc  curaj  să  descopăr   neprevăzutul!
                Nu  mai  vreau  surprize,  orice  pas  în  afara  tiparului  mă  doboară  la  pat  zile  în  șir,  nu  mai  vreau  întâlniri  întâmplătoare  și  trecători  de  câteva   momente   prin  viața  mea,  gălăgioși,  ipocriți  și  obositori.
                Nu  mai  vreau  și  nu  mai  am  dreptul  să  dăruiesc  secunde  din  viața  mea,  așa,  alandala,  ca  până  acum.  Nici  timpul  necesar  pentru  a  face  asta  nu-l  mai  am.
Anul  care-și  târăște  ultimele  clipe  acum,  azi,  aici,  a  fost  greu.  Dar  ne-a  ținut  în  viață,  pe  mine  și  pe  cei  dragi  mie,  și  pentru  asta  îi  mulțumesc! 
Anul  care  vine  ...  cine  știe  cu  ce  și  cu  cine  vine!  Vom  vedea  atunci,  la  momentul  potrivit.     
                N-am  călcat  niciodată  în  afara  țării.  N-am  văzut  nimic  din  minunățiile  lumii  în  care  exist.  Am  citit  despre  ele  și  mi  le-am  închipuit  în  fața  mea,  sub  apăsarea  pașilor  mei.
   Și  asta  este  ceea  ce-mi  doresc  cu  adevărat:  să  mai  am  timp  să  merg  și  să  merg,  să  bântui  prin  locurile  despre  care  am  auzit  și  pe  care  le-am  ferecat  în  camera  speranțelor  din  inima  mea. 
Să  casc  gura,  la  propriu,  la  tot  ceea  ce  îmi  va  ieși  în  cale  și  să  nu  am  cuvinte  să-i  povestesc  omului  meu  ceea  ce  trăiesc.  Doar  să-l  țin  de  mână  și  să-i  arăt  și  lui. 

La  mulți  ani!


Un  drum  cu  împliniri  vă  doresc,  cu  vise  ca  niște  fluturi  colorați,  cu  iubiri  nemuritoare  și  fără  durere  și  dezamăgiri!



La  mulți  ani!