luni, 2 aprilie 2018

Aromată și dulce-dulce, ca un sejur la Mamaia


                Dă-mi  mâna,  iubitule  și  hai    mergem!
                Hai    hoinărim  aiurea,    îmblânzim  istoria  cu  pașii  noștri  negrăbiți  niciunde  și  cu  trupurile  noastre  mai  încinse  decât  razele  soarelui  la  ieșirea  din  mare!
                Ce,  nu  ești  gata?  Păi,  de-aia  am  venit  noi  la  Hotel  Aurora  Mamaia,  ca    te  lași  tu  pradă  somnului   ca  un  copil  alintat,  iar  eu  să-mi  petrec  răsăriturile  singură,  la  marginea  mării,  doar  eu  și  valurile,  ca  Afrodita  în  așteptarea  lui  Ares?


                Uite,  ți-am  pregătit  tricoul  preferat,  cel  albastru  cu  delfini  pe  spate.  Are  culoarea  cerului  senin  și,  uite,  dragule,  ce  frumos  e  afară!   A  plouat  ieri  toată  ziua,  dar,  acum,  odată  cu  aburii  ce  se  ridică  de  la  suprafața  mării,  se  înalţă  şi  dorul  meu  de  ducă,  şi  mireasma  de libertate  a  nemărginirii,  şi  valurile  înspumate ...
                Nu  mai  mormăi  atâta    de-aia  stăm  la  hotel  cu  piscină,  ca    ne  putem  bălăci  şi  în  zilele  în  care  soarele  se  arată  zgârcit  şi  nepăsător  faţă  de  timpul  nostru  limitat.  Promit    piscina,  de  altfel  extraordinar  amenajată,  cu  măsuţe  şi  umbreluţe  delicioase,  ca  acadelele,   şi  cu  şezlonguri  îmbietoare  la  sieste  prelungite,  va  fi  tot  aici  şi  la  întoarcerea  noastră  din  periplul  printre  obiectivele  turistice  din  Constanţa. 


                Ştii,  mi-ai  promis      duci  la  Londra  într-una  din  deplasările  tale  de  serviciu,  dar,  până  acum,  te-ai  tot  făcut    ninge  şi-i  pericol  mare  de  taifun  pe  insulă,  aşa    îți  dau  ocazia    te  revanşezi  faţă  de  mine  cu  o  călătorie  cu  autobuzul  etajat,  care  ne  duce  fix  acolo  unde  vreau  eu,  adică  la  cele  mai  mari  şi  mai  frumoase  atracţii  din  Constanţa.

                Vezi    n-a  fost  greu?  Vântul  îmi  flutură  părul  şi  mi  se  strecoară,  mişeleşte,  pe  sub  bluză,  înfiorându-mă,  în  timp  ce-mi  recit  în  minte  şi  încerc     înţeleg  versurile  Tristelor  surghiunuitului  Ovidiu,  la  statuia  căruia  facem  prima  escală:  "dacă  privesc  acest  loc,  el  îmi  apare  neprietenos  şi  nicăieri / în  toată  lumea,  nu  poate  fi  altul  mai  trist." Nu,  n-a  avut  dreptate,  dar  asta  nu  înseamnă    versurile  lui  sunt  mai  puţin  valoroase,  sau  mai  puţin  emoţionante.  Ce  împunătoare  este,  nu-i  aşa?  şi  ce  trist,  sărmanul,  chiar  după  o  sută  treizeci  de  ani!

foto  Corbis. Național  Geografic.România



                Şi,  dacă  tot  suntem  aici,  lângă  poetul  de-a  pururi   nemângâiat,    dăm  o  raită  şi  pe  la  Muzeul  Naţional de  Istorie  şi Arheologie,  prin  sala  Tezaur  a  acestuia,      minunez  în  fața  colecțiilor  de  podoabe  şi,  apoi,    admirăm  în  voie  grupul  statuar  Fortuna  cu  Pontos,  precum  şi  sculptura  dintr-un  singur  bloc  de  marmură  a  şarpelui - zeu  Glykon.



sursa  foto:imagesoundexpert.blogspot.ro


                Hai    dansăm,  iubitule,    ne  imaginăm    tu  eşti  un  brav  comandant  roman,  abia  întors  de  pe  câmpul  de  luptă,  iar  eu,  iubita  ta  încercănată  de  dor,  cu  paşii  noştri   răsunând  în  vastele  încăperi  ale  Edificiului  Roman  cu   Mozaic.    alintăm,  încet,  cu  degetele,  conturul  vechilor  amfore  ce  se  odihnesc  aici  şi    ne  bucurăm  ochii  cu  superbul  covor  de  mozaic.  Nu  mai  găsești  niciunde  imaginea  anticului  Tomis,  aflat  în  plină  înflorire,  așa  de  viu  păstrată  ca  aici,  în  cei  aproape  800  m  de  mozaic,  salvat  din  ghearele  timpului  și  negura  uitării.

                Doar  într-un  singur  loc  mai  mergem  azi,  pe  faleză,  la  Farul  Genovez.    ne  odihnim  un  pic  picioarele  obosite,  la  baza  lui  şi    scrutăm  orizontul  turcoaz,  în  aşteptarea  vreunei  corăbii  din  alt  veac,  rătăcind  în  căutarea  luminii  de  la  far.  Ştiai  că,  pentru  a  preveni  nenorocirile  cauzate  de  lipsa  luminii  în  nopţile  adânci  de  pe  mare,  după  distrugerea  farului,  hangiul  Radicevici,  desemnat  paznic  al  farului,  ardea  seu  de  animale  pe  movila  pe  care  era  ridicat  farul?  Iar  după  moartea  lui,  soţia  i-a  preluat  îndatoririle,  ajutată  de  preafrumoasele  ei  nepoate,  venite  de  pe  alte  meleaguri.

                Da,  știu,  și  eu    vrea  la  Cazinou,  mi-ar  plăcea  o  rochie  cu  franjuri  aurii,  cu  tocă  bătută  în  pietre  nestemate,  lângă  tine  îmbrăcat  în  smoching  negru,  mai  negru  decât  ochii  tăi,    aruncăm,  neglijent,  fisele  pe  catifeaua  verde  a  meselor  de  joc  și    ne  amețim  cu  șampania  din  paharele  de  cristal ...  altădată,  poate,  într-o  altă  lume ...

                Am  obosit  și  mi-e  foame,  mai  bine  ne  întoarcem  la  frumosul  nostru  hotel  la  mare,    ne-așezăm  comod  în  restaurant  și    comandăm  orice  ne  trece  prin  cap,  ascultând  muzică  bună  într-o  ambianță  excelentă.  Și  da,  mergem  la  piscină,    uite,  s-au  mai  răzbunat  norii  și  soarele  se  răsfață  în  luciul  bazinelor.  Lasă,    tu  singur  ture  de  bazin,    eu  nu  știu    înot.    bălăcesc  și  eu,  zgomotos  și  cu  valuri,  în  partea  mai  puțin  adâncă,  apoi,  în  conformitate  cu  setea  mea  nestăvilită  de  colecționar  de  amintiri,  fac  poze,  multe  poze  și  le  trimit  tuturor  prietenilor,    doar  este internet  wireless  în  tot  complexul  și  gratuit  pentru  oaspeții  hotelului. 


                Așa-i  că-i  fain  numele  Aurora?  Aurora,  zeița  zorilor  care  deschide  poarta  Răsăritului  pentru  mărețul  Soare.  Aurora,  arc  de  lumini  pe  cerul  nopții  polare.  Noapte,  somn,  hmmm,  ce  bine  sună!  În  camera  noastră  albastră,  mai  albastră  decât  marea,  probabil    și  visele  ni  se  vor  colora  la  fel. 


Și  mâine  este  o  zi.  Și  mâine,  dacă  nu  vom  putea  face  plajă,  vom  străbate,  înlănțuiți,  sălile  Muzeului  de  Artă,  admirând  colecția  întreagă  a  lui  Tonitza  și  pierzându-ne  printre  petalele  Florilor  lui  Luchian.  Dacă  ești  cuminte,  poate    te  duc    vezi  și  Moscheea  Carol  I.  Sau,  poate,  mâine  doar  ne  tolănim  pe  plajă,  peste  drum  de  hotel,  și  ne  contopim  cu  nisipul  fierbinte,  lăsându-ne  urma  trupurilor  adânc  întipărită,  în  voia  vântului  și  a  apelor. 

Ce  zici,  dai  o  cafea  aromată  și  dulce-dulce,  ca  un  sejur  la  Mamaia,  la  Cafe-barul  Aurora?


                Articol  scris  pentru  Spring  SuperBlog  2018!