Da, mamă, curățenie cu Nufăr și Triumf!

           Zilele  trecute,  în  drum  spre  casă,  mi-au  picat  ochii  pe  o  reclamă.  Nu  se  poate,  mi-am  zis,  n-am  mai  văzut  un  produs  Nufăr  de  când  eram  adolescentă  și  mama   apreta  cu  Nufăr  tot  ce  se  putea,  uneori  chiar  și  ce  nu  necesita  apretare.  N-am  uitat  nici  acum  gulerașele  de  la  uniforma  din  clasele  primare,  strălucitor  de  albe  și  de  țepene,  de  mă  mânca  pielea  câteva  zile  până  mă  obișnuiam.

Mamei îi  plăcea  și  să calce  rufele. Se  așeza  jos,  pe  covor,  în  mijlocul  camerei,  își  punea  o  pătură  în  față,  între  picioarele  larg  desfăcute  și  cu  maldărul  de  haine  lângă  ea,  începea  să  cânte  și  să  calce  în  același  timp  și  termina  cu  amândouă,  tot  în  același  timp.  De  multe  ori,  eu  stăteam  pe  fotoliu  și  citeam.  Mă  mai  uitam  la  ea,  pe  furiș  și  simțeam  cum  mă  dor  pe  mine  coapsele,  de  la  poziția  ei.  Ceasuri  întregi  stătea  și  călca  și  când  era  gata,  se  ridica  de  jos  sprintenă,  de   parcă  atunci  s-ar  fi  dat  jos  din  pat. 

            După  ce  s-a  îmbolnăvit  și  nu  a  mai  avut  voie  să  facă  efort,  s-a  împăcat  greu  cu  situația.  Eu  veneam  de  la  serviciu  și  îi  făceam  întâi  ei  curățenie  de  sărbători  și  abia  apoi  mă  apucam  la  mine  acasă.  Mi-era  drag  să  deretic  printre  lucrurile  copilăriei  mele,  rămase  aproape  neschimbate.  Și,  totuși,  ea  se  simțea  datoare.  În  ciuda  protestelor  mele,  venea  la  mine  acasă  și  îmi  călca  toate  hainele  pe  care  le  găsea.  Din  păcate,  eu  nu  i-am  moștenit  nici  talentul  artistic  și  nici  plăcerea  de  a  călca.

            Sărbătorile  de  iarnă  vor  veni  anul  acesta,  pentru  mine,  cu  o  bucurie  în  plus.  După  mai  bine  de  șase  luni,  în  sfârșit  am  terminat  renovarea  apartamentului.  Gata  cu  molozul  în  mijlocul  bucătăriei,  gata  cu  straturile  groase  de  praf.  Începe  să  semene  și  la  mine  a  casă  de  oameni  normali.  De-acum,  trebuie  să  fac  curățenie  și  să  le  așez  pe  toate la  locul  lor.  Iar  florile  ...  ca  să  vezi  ironie:  crăciunița  roșie  nu  a  înflorit  de  vreo  câțiva  ani,  dar  acum  e  plină,  dar  plină  de  flori.  E  plină  și  de  praf,  a  fost  udată  când  și  când,  atunci  când  dibuiam  prin  ce  colț  era  ascunsă,  dar  se  vede  treaba  că  s-a  speriat  și  a început  să  facă  flori. 

            De  aragaz,  ce  să  mai  vorbim  ...  pe  lângă  faptul  că  nu  am  avut  acces  la  el  o  lună  de  zile,  de  mi  s-a  acrit  mâncând  numai  pizza  și  hrană  rece  (  necazul  meu,  bucuria  copilului  meu),  acum  trebuie  să  și  frec  la  el  până  la  loc  comanda. 

            Mă  ia  cu  amețeală  la  gândul  că  am  atâtea  de  făcut.  Dar  să  o  luăm  cu  începutul.  Spuneam  că,  întâmplător,  am  văzut  o  reclamă  la  produsele  Nufăr,  așa  că  m-am  documentat  mai  bine  și  am  aflat  că  Farmec  a  relansat  două  game  de  produse:  Nufăr  și  Triumf.   

            Păi,  treaba  mea  cu  aragazul  deja  s-a  simplificat  simțitor,  tot  ce  am  de  făcut  este  să  aplic  soluția  Triumf  Aragaz  cu  pensula,  să  las  15-20  de  minute  să  acționeze  și  apoi  să  șterg  cu  un  burete  și  să  clătesc  cu  apă  curată. 

            Dacă  ar  mai  fi  aici,  acum,  mama  mi-ar  spune  că  pot  apela  cu  încredere  la  acești  experți  în  curățenie,   care-mi  fac  curățenia  mai  ușoară.   Da,  mamă,  știu,  curățenie  și  parfum  plăcut,  ca  la  tine  acasă ...

            Nu  mă  consider  cine  știe  ce  gospodină,  în  primul  rând  pentru  că  timpul  alocat  treburilor  gospodărești  este  limitat,  iar  în  al  doilea  rând  ...  vă  spun  un   secret:  contrar  părerilor  că  înaintarea  în  vârstă  aduce  după  sine  și  înțelepciunea,  eu  vă  anunț  că  răbdarea  devine  din  ce  în  ce  mai  invers  proporțională  cu  numărul  anilor.  Așa  că,  pentru a  duce  la  bun  sfârșit  operațiunea  curățenia  de  sărbători,  am  să  o  iau  metodic:

-           întâi  și  întâi,  tot  ceea  ce  necesită  un  efort  fizic  mai  mare,  adică  geamurile  și  ușile,  care  trebuie  neapărat  eliberate  de  petele  de  adeziv  și  glet.  Nufăr  Geamuri  Floral,  mmmm,  cu  miros  a  dimineți  înverzite,  este  alegerea  perfectă.

-          parchetul  este  nou – nouț,  așa  că  două – trei ture  cu  mopul  cu  Nufăr  Pardoseli  îmi  rezolvă  problema. 

-          că  tot  vorbeam  de  ceva  nou,  faianța  și gresia  din  baie  și  din  bucătărie  se  înscriu  și  ele  în  această    categorie  și,   cu  toate  astea,  la  ele  este  de  frecat,  nu  glumă,  până  nu  mai  rămâne  alb  în  urmă.  Ca  urmare,  am  nevoie  de  ceva  care  curăță  repede  și  eficient.  Am  văzut  că  este  și  Triumf  Bucătărie,  și  Nufăr – cremă  universală  de  curățat  cu  efect  de  albire.  Musai  să le  încerc. 

Și,  din  moment  ce  tot  ce  a  fost  mai  greu  s-a  dus,  normal  că  au  rămas  treburile  cele  mai  plăcute.  Adică,  aranjarea  cărților  în   bibliotecă -  mor  de  drag  atunci  când  le  iau  pe  fiecare  în  mână,  le  scutur  de  praf,  răsfoindu-le  filă  cu  filă,  și,  din  întâmplare,  îmi   cade  privirea  pe  câte  un  citat  de  prea  mult  timp  uitat,  sau  găsesc  urma  unei  petale  puse la  presat,  ăhăă,  tocmai  atunci,  demult,  pe  când  citeam  și  credeam  fiecare  basm  cu  zâne  și  Feți-frumoși.

V-am  spus  că  sunt  de  modă  veche?  Mai  am  și  câteva  statuete  de  ceramică:  un  bunic  și  o  bunică,  vreo  doi  bătăuși,  cei  trei   înțelepți  Fuk,  Luk  și  Sau  și  o  colecție  de  lumânări  și  sfeșnice.  Pe  toate  le  iubesc,  le  șterg  încet,  să  nu  le  aduc  vreun  neajuns  și  le  strecor  printre  cărți,  să  aibă  cu  cine  să  stea  la  taifas.

Una  peste  alta,  dacă  trag  linie  și  socotesc,  rezultă  un  raport  calitate  preț  corect.

Chiar  și  când  era  obosită,  mama  cânta.  Avea  o  voce  caldă,  plină,  mai  mare  dragul  s-o  asculți.  Eu  semăn  cu  bunica.  Cânta  și  ea,  draga  de  ea,  dar  nu  prea  mult,  că  nu  o  lăsau  vecinii.  Striga  tușa  Sanda  de  peste  drum,  în  dulcele  grai  oltenesc:

-           Ce  faci,  fa,  Lisandro?

-          Curețenie,  fa,  asta  fac.

-          Bine,  fa,  dar  nu  mai  cânta,  că  mă  doare  capul  și  nu  mai  poci  să  fac  și  eu  treabă.

-          Ete,  na,  păi  ce,  crezuși  că  sunt  de  la  televizor,  ha?  și  râdea  bunica,  de  se  cutremurau  toate  ștergarele  de  pe  pereți,  ștergare  cusute  de  mâna  ei,  cu  arnici  roșu  și  înălbite  cu  apă  rece  la  pârâul  din  vale. 

Curețenie,  bunico,  asta  fac  și  eu!

Articol  scris  pentru  SuperBlog  2017!